Am mai spus si o mai spun: sarbatoarea asta de 14 februarie mi-e total indiferenta. Nu ma deranjeaza absolut deloc ideea de celebrare a dragostei. Nu ma revolta, nu ma enerveaza, nu imi da draci.
Intru azi pe net si dau drumul la Radio Guerilla. Schimb cateva vorbe cu Petru care era in direct pe mess si observ ca emisiunea este despre Anti -Valentine’s. Ma uit si la lista de cunoscuti si doua fete celebreaza ba sambata, ba weekendul, asta in conditiile in care nu am vazut statusurile astea in nici un alt weekend din an. Daca cumva cele doua fete ajung sa citeasca chestia asta, recunosc ca m-am amuzat, dar nu o spun cu rautate. Toata lumea e azi Anti-Valentines.
E la moda sa fii Anti-Valentines de Valentines, la fel cum acum cativa ani era la moda sa fii Valentine’s. Si scriu postul asta in speranta ca voi aduce un nou trend pe anul viitor: anti anti-Valentine’s de Valentine’s.
Azi trebuie sa ascult acelasi vai, aceleasi povesti inflacarate din fiecare an: critica consumerismului, americanismului, iarasi povestea cu Dragobetele pe care oricum nu l-a sarbatorit nimeni niciodata. Da 1 iunie pun pariu ca nimeni nu va scapa de gura copiilor care vor in parc, insa azi, de 14 septembrie toata lumea exclama ca noi nu iubim o data pe an. Pai cine a zis ca iubiti o data pe an?
Ma scot din sarite cele 5O de ore alocate consumerismului in fiecare an ba de Valentine’s, ba de Craciun, ba de alte asemenea sarbatori. Toata lumea are impresia ca e o mare conspiratie care determina oamenii sa consume peste puteri. Nu mai cumparati nimic! E simplu. Nimic. Nu trebuie sa cumparati nimic. Economic vorbind, e bine sa consumi, dar nu obliga nimeni pe nimeni. Fiecare e liber sa faca ce vrea. Daca va dati seama ca e un fenomen de masa, felicitari, nu sunteti printre prostii care nu au realizat. Acum taceti!
Merg sa ma uit la un film siropos de dragoste si sa am grija de cineva care are varicela. Din dragoste.
